Pentru tine,

Cum sa vorbesti despre cea mai importanta fiinta din viata ta? Ce cuvinte folosesti tu sa descrii recunostinta pentru cate a facut pentru tine? Cum scrii asta in cuvinte? Ai cuvinte destule? Iti ajunge tot spatiul virtual pentru asta?

Nu stiu raspunde la intrebarile de mai sus si nu cred ca stii nici tu… Ea nu asteapta multumiri, nu asteapta nimic, isi da tot sufletul fara sa vrea nimic in schimb. Ii e de ajuns sa o strangi in brate si sa o pupi usor pe obraz. Pentru ea e atat de natural sa isi dedice viata sa te creasca si sa te ajute sa fii cel de azi.

Nu cred ca Dumnezeu putea sa imi gaseasca un loc mai bun, o mana mai calda ca a ei, un zambet mai bland ca al ei, o imbratisare mai calduroasa. Se spune ca Dumnezeu  le alege pe ele pentru ca El nu poate cobori pe pamant. Ea e cel mai bun exemplu pentru mine cand voi avea copii.

Eu nu ii spun „te iubesc” atat de des si nu pentru ca nu simt asta ci pentru ca, cuvintele alea sunt prea putin pentru ceea ce am eu in suflet pentru ea.

Mi-as dorii sa imi poata fi alaturi vesnic, sa nu imbatraneasca niciodata, sa fie tot timpul la celalalt capat de fir cand o sun, sa imi deschida ea tot timpul usa casei. As vrea sa stiu ca de fiecare data cand imi va fi dor de ea va fi acolo….

Multumesc, iubita mama! Multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a dat mie!

Pentru tine, mama draga, am scris aceste randuri atat de neinsemnate in comparatie cu cat de mult meritai, fiind un fel al meu de a-ti spune la multi ani astazi de ziua ta.

 

Ma dove vai bellezza in bicicletta

Daca tot am vizitat frumoasa Italie nu puteam rata sansa de a o vizita pe mama prietenului meu, ce locuieste intr-o comuna foarte draguta a provinciei Viterbo, Basano Romano. Am avut doua zile foarte frumoase acolo si chiar daca credeam ca dupa agitatia Romei si multitudinea de locuri pe care le puteai vizita, aici totul va fi monoton, lucrurile nu au stat chiar asa.

Oamenii au fost atat de draguti cu noi acolo, in primul rand mama prietenului meu care mi-a delectat papilele gustative cu multe bunatati. Am gustat atatea chestii ce nu le mai mancasem niciodata si am mancat inghetata cat pentru tot anul :)). Ce lucru mi s-a parut mie super ciudat la ei a fost faptul ca in locul sa aiba supa la felul I ei aveau paste. Mi se parea asa aiurea ca dupa paste sa mananc snitel cu cartofi :)) dar m-am adaptat si contrar asteptarilor am mancat mai mult decat mananc eu de obicei.

 

Despre comuna in sine ce as putea sa va spun decat ca eu as fi crezut ca e oras daca nu mi s-ar fi spun. E foarte mareeeee, are foarte multe blocuri, magazine, pur si simplu te pierzi prin ea. Am vazut multe case dragute si mi-a placut maxim cum aveau oamenii in gradina portocali :X (in curand cu schimbarea asta de clima sper sa avem si noi :)))) ).

Am vizitat si partea veche a comunei, dupa cum puteti vedea si in poze. M-a impresionat cum erau construite case si blocuri pe stanci si cum nu existau trotuare, iar strazile erau foarte inguste incat abia incapea o masina.

Mi-as dorii sa revin la anul cu o postare din Basano, dar as prefera sa fie o postare de vara pentru ca mi-a fost cam frig :)).

PS: Probabil ca va intrebati ce e cu titlul :)) si ca sa va lamuresc o sa va spun ca dupa cum observati in poze am o bluza preferata cu biciclete :))) , de la H&M, ce ii placea mult mamei prietenului meu si din cauza aceasta ea ma striga prin casa „bellezza bicicletta ” :)).

 

Dear Rome

Continui sa va arat ultima parte din pozele de la Roma, din cea de-a doua zi. Mi-a fost greu sa fac o selectie de poze avand in vedere cate am realizat. As fi pozat in continuu pentru ca imi doream sa impartasesc cu voi momentele si locurile acelea speciale. Outfitul meu special pentru aceasta vizita la Vatican a fost compus dintr-o rochie si vesta Bershka, palarie H&M, colier Orsay, botine Bershka si geanta Jadu.

Despre Vatican ce sa va spun, e wow. Basilica Sf Petru, cea mai mare biserica crestina, se afla in centrul Vaticanului si este sediul marilor manifestari ale catolicismului. Are o arhitectura impresionanta si locul in sine te incarca cu o emotie de nedescris. Stai la rand minute in sir, unii chiar ore, doar ca noi am fost mai norocosi si dimineata e mai liber. Dar sincer chiar se merita si sa stai la coada pentru ceea ce vei vedea in interior.

Despre Vatican in rest as putea doar sa spun ca e plin de turisti si de tarabe cu suveniruri si daca nu ii observi pe violonistii stradali ai impresia ca viorile se aud de undeva din cer si totul e divin acolo. E un loc in care cred ca orice crestin si-ar dorii sa ajunga cel putin o data in viata.

Nu aveam mult timp la dispozitie asa ca a trebuit sa ne rezumam la a vizita Vaticanul in 4 ore desi va spun sincer ca eu nu as mai fi plecat de acolo.

Same day but another dress. Rochia mea rosie H&M ce a facut senzatie la Roma :)). Cand mi-am cumparat-o nu m-am gandit nicio clipa ca o voi purta in Roma dar pentru ca mi-a placut atat de mult de cand am vazut-o in magazin, m-am gandit ca aceasta calatorie e un moment destul de bun pentru a o purta. E o rochie lejera, de zi, perfecta pentru primavara. Nu imi place sa ma laud dar nu am cum sa nu va spun ca am fost strigata pe cea mai scumpa strada din Roma, de niste italience, dintr-un magazin de produse cosmetice sa ma intrebe de unde am rochia si care m-au complimentat atat de mult incat m-au invitat sa incerc si niste produse cosmetice folosite de vedete. Si nu au fost doar ele, barbatii ii spuneau prietenului meu sa fie mandru de prietena lui :))) si in fine…probabil ca e chiar de efect rochita mea de a fost atat de admirata si eu o data cu ea, pentru ca o purtam.

Sa va spun ceva si despre pizza si inghetata italieneasca pentru ca probabil cu totii ati auzit ca sunt foarte bune. Va confirm si eu asta si va spun ca desii eu mananc foarte rar inghetata, acum am facut exces :)). Era delicioasa, nu se compara cu inghetata de la noi si nu te mai saturi de ea. As fi incercat din toate sortimentele daca as mai fi ramas cateva zile dar asa am zis sa am grija totusi de gatul meu. Pizza intr-adevar e foarte scumpa dar e si buna si te saturi pentru ca e destul de mare. Ce e mai ciudat e faptul ca e mai saraca in ingrediente, dar chiar si asa e foarte gustoasa. Terasele si restaurantele sunt foarte dragute si personalul foarte atent si foarte amabil.

Cand imi faceam lista cu ce vreau sa vizitez am zis ca nu as rata sa fac o plimbare pe strada cu cele mai scumpe magazine din Roma, asa ca am ajuns si acolo. De data asta nu mi-am luat nimic, dar o sa revin :))).

Muzeul de ceara nu e chiar atat de bogat in exponate dar cele expuse sunt foarte reusite. Ce m-a mirat e ca noi eram singurii vizitatori, nu stiu de ce. Ne-am distrat maxim facand poze acolo dar totusi am zis sa nu umplu postarea cu poze, le-am pus doar pe cele ce mi-au placut cel mai mult.

Nu as avea cum sa amintesc chiar toate momentele dragute din Roma pentru ca nu fac un jurnal din blog, dar in cele 3 postari sper ca am putut rezuma esentialul.

Draga Roma, imi doresc sa ma intorc cat de curand la tine, sa vad locuri noi pe care nu am apucat sa le vizitez, sa revad locurile ce m-au impresionat acum, sa mai gust din inghetata ta delicioasa, sa mai gust pizza italieneasca, sa imi mai petrec o zi intreaga plimbandu-ma si admirand portocalii de pe marginea drumului.

Yes, I do

Close your eyes, make a wish…

Cum va promiteam ieri, azi vom continua jurnalul calatoriei mele la Roma. Suntem tot la prima zi si am ajuns la cea mai frumoasa parte a ei. Fontana di Trevi  e cea mai frumoasa fantana a Romei si una dintre cele mai aglomerate atractii turistice ale orasului. Oricine vine aici arunca un banut si isi pune o dorinta. Asta am facut si noi, eu mai mult fortata ca nu prea cred eu in din astea. Ok si mi-am pus dorinta si acum ce facem? Pai acum cica sa ne odihnim putin pe marginea fantanii intr-o parte asa mai libera si fara atatia turisti ce isi fac selfiuri.

Si cum stateam noi asa, eu mai mult agitata ca vroiam sa ne mai facem poze nu sa ne odihnim , el stresat ca nu stia cum sa inceapa si cum sa scape de emotii, intr-o fractiune de secunda l-am vazut ca se uita la mine si imi spune ca are sa imi dea un cadou. Fara niciun gand despre ce ar putea fi vorba (ca sa fim seriosi de unde sa imi imaginez ca ar putea tine vre-un secret fata de mine ca doar il cunosc, plus ca unde sa intre o cutie in geaca aia atat de pe corp fara ca eu sa observ?! ), ii spun ca vreau sa vad ce si fac o fata din aia de nerabdatoare. Il vad foarte agitat si cu mana in buzunarul de la piept cautand ceva in geaca. Nu stiu cum imi mut putin privirea si il vad in genunchi in fata mea…

Cum? Ce? Pe bune? Nu cred!!! Te iubesc! Si mii de alte intrebari si exclamatii erau in capul meu. Eram atat de fericita incat nu puteam sa ma exteriorizez. Ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca aud intrebarea „Vrei sa fii sotia mea?”. „Da, vreau din tot sufletul.” Il iubesc si stiam ca ma iubeste dar nu credeam, chiar nu mi-l imaginam in genunchi in fata mea.

Mi-a asezat inelul pe deget si parca nici nu il puteam privii, ma uitam doar in ochii lui si l-am luat in brate si l-am tinut asa vre-o 2 minute cred :))) ca sa imi revin. In timpul acesta toti ochii multimii de oameni erau indreptati catre noi si un ropot de aplauze nu avea sa se mai opreasca pret de cateva minute. Ma simteam atat de speciala si in acelasi timp nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta mie si ca atata lume se bucura in acelasi timp cu noi. A fost ca un vis pe care inca il visez si nu vreau sa ma trezesc vreodata.

Atat de fericiti ne-am strecurat usor prin multimea care inca ne fixa cu privirea si ne zambea atat de cald urandu-ne sa fim fericiti. Nu stiam incotro de indreptam, se lasase deja seara si pentru a vizita alte obiective turistice era cam tarziu asa ca am zis sa cautam o terasa sa sarbatorim aceasta zi importanta ce ne va ramane in suflet pentru totdeauna. Am gasit terasa perfecta, in aer liber, cu sistem de incalzire la fiecare masa, te simteai ca la gura sobei :)) si am degustat niste paste italiene facand planuri pentru a doua zi.

Ce a urmat? You will see…

When in Rome

Acum fix o saptamana am plecat in cea mai frumoasa calatorie din viata mea de pana acum. Exista mai multe motive pentru care pot spune asta, printre care faptul ca de cand am vazut prima oara Italia in clasa a 10-a m-am indragostit de tara asta. Motivul principal pentru  care a fost atat de frumos vi-l voi divulga mai tarziu.

Asteptam de cateva luni ziua de 16 martie cu multa emotie si uite ca momentul sa ne facem bagajele a sosit. In momentul in care am auzit ca bagajul trebuie sa aiba o anumita greutate si ca va trebui sa impart geamantanul cu prietenul meu, m-am speriat putin crezand ca nu o sa am loc chiar pentru tot ce imi doream. Dar nu a fost deloc asa, desi poate o rochita tot as mai fi vrut sa aiba loc :)). Am incercat sa imi iau doar strictul necesar in materie de imbracaminte si doar doua perechi de incaltari. Cateva perechi de cercei, aparatul foto, agenda, laptopul, palaria, ochelarii de soare si bagajul a fost gata. Nu pot spune ca am putut dormii mai mult de 3 ore in noaptea dinaintea plecarii si nu numai din cauza emotiilor dar si din cauza faptul ca m-am pus in pat destul de tarziu si avionul il aveam la 7, deci la 5 a trebuit sa fim in aeroport.

Mai zburasem cand am fost foarte micuta cu avionul si imi aminteam doar ceea ce imi povesteau parintii. Ideea e ca mi-au spus ca nu mi-a fost rau deloc si ca ma uitam fara stres pe geam. Deci ce as fi avut acum emotii ca ar putea fi altfel?! Asa ca teama de avion nu am avut absolut deloc, asta cel putin pana ne-am imbarcat :)). Totul era nou pentru mine si foarte bine cunoscut de prietenul meu in ceea ce priveste controalele din aeroport. Mi s-a parut atat de ciudat sa imi dau ceasu, cerceii, geaca (bine ca adidasii am putut sa ii pastrez in picioare),  la check-in. Dar na daca asa e procedura…Si uite-ma in avion, pe scaunul meu de la geam, plina de entuziasm pentru zilele frumoase de concediu ce ma asteptau. Eeeee, dar cand am inceput sa simt eu ca avionul decoleaza s-a incheiat cu zambetul meu :)), aveam impresia ca ametesc si daca imi intorc capu, ca vreau sa ma dau rapid jos :)) , bine si multe alte ganduri. Am incercat sa dorm si parca ma relaxam cat de cat. Si cand in sfarsit ma simteam si eu mai ok si ma obisnuisem cat de cat ne pregateam de aterizare, alta distractie :))). Dar ce mai conteaza asta cand am pasit prima oara din avion in Italia. Si era asa frumos si cald si eram atat de nerabdatoare sa vad Roma incat am si uitat de ora aia petrecuta in avion.

Dupa plimbari cu autobuse si metrouri si dupa cativa km parcursi pe jos, intreband in stanga si in dreapta unde se afla hotelul nostru, cu bateriile descarcate, fara gps, in sfarsit am ajuns sa ne cazam. Obositi si morti de somn ne-am schimbat rapid, mi-am refacut machiajul si am plecat sa descoperim superba Roma. Nu imi mai pasa de oboseala, de faptul ca nu apucasem sa beau nici macar o cafea, aveam doua zile la dispozitie si trebuia sa vizitam cat mai mult posibil.

Ce puteam vizita oare prima data??? COLOSSEUM! Una dintre minunile lumii, o constructie uimitoare, careia nu ii poti ramane indiferent. Dupa doua ore de vizitat tot nu ne-am saturat, nici macar ploaia nu ne-a speriat. Cu cardul Roma Pass nici nu am stat la cozile interminabile, am intrat de cum am ajuns ceea ce mi se pare cu adevarat wow, chiar va recomand maxim cardul. Colosseum-ul este vizitat de turisti din intreaga lume deci nu e de mirare ca erau asa cozi imense. Cel mai usor sa ajungi e cu metroul, noi cel putin am circulat numai cu metroul, e cel mai rapid. Nu trebuie sa iti placa neaparat istoria ca sa fii atras de ceea ce vezi acolo, pur si simplu inchide ochii si vei vedea romanii in arene. E superb, o imagine de vedere ce iti ramane intiparita in minte.

Cum sunt eu nebuna dupa poze imi venea sa fotografiez in continuu, sa nu ratez ceva eram practic atat de entuziasmata si de fericita ca sunt acolo incat probabil puteti observa in poze pe fata mea.

Am ales sa port negru si mai exact o salopeta Bershka impreuna cu o geaca de piele in trend anul acesta, din acelasi magazin.

Cam asa a inceput ziua noastra ca turisti la Roma, o zi speciala in care implineam un an de cand inimile noastre au inceput sa vorbeasca aceeasi limba.

Maine o sa continuam calatoria prin Roma….

 

Hello Ucca

Cand esti micut ai cele mai ciudate gusturi in a te imbraca sau poate nu le ai deloc ca te imbraca mama cu ce vrea ea si tie putin iti pasa. Mie nu imi prea pasa ca merg in rochita sau pantaloni, aveam doar doua probleme: catifeaua si ciorapii aia lungi foarte grosi…nu le suportam. Am mai crescut si pentru ca nu imi mai pregatea mama hainele pe dimineata trebuia sa aleg eu ceva din dulap, de obicei intr-o ordine oarecare, fara ganduri gen culoarea aia nu merge cu cealalta sau am mai purtat si ieri bluza respectiva. Intr-o vreme pana si mama isi facea griji ca nu le stiam asorta deloc si ma imbracam nicicum :)).

Dar se pare ca mi-am revenit o data cu plecarea mea de acasa si odata cu schimbarea majora ce a intervenit in viata mea, aceea de a ma muta singura in Timisoara. Adevarul e ca si oferta de haine era mult mai mare si parca pe ce treceau anii deveneam tot mai dependenta de haine. Dupa ceva timp si experienta in alea shopping-ului in materie de haine, o colega, pe atunci, cu o pasiune mare pentru bloguri mi-a propus sa facem impreuna un blog de moda. Wow….pe bune?! Ce legatura am eu cu moda, eu care luam pe mine dimineata primele haine care le vedeam in dulap. Se pare ca m-am maturizat nu numai din cauza varstei dar si al stilului meu vestimentar.

Si uite asa am ajuns sa am un blog de moda datorita caruia am ajuns sa particip la diferite evenimente si sa cunosc multi oameni frumosi si interesanti, cum e si echipa cu care lucrez acum la UCCA. Va spun sincer ca nu m-am gandit niciodata sa ajung model pentru un site ce promoveaza haine. Nu e vorba ca m-as desconsidera sau ca nu mi-a placut dintotdeaua sa pozez dar nu ma gandeam sa ajung aici. Ii multumesc lui Horatiu pentru ca m-a ales sa fac parte din echipa lui. Imi place maxim ceea ce fac mai ales ca acum am si eu in dulapu meu haine din cele pe care le promovez.

E despre ea…

Daca ar fi sa am timp, spatiu si cuvinte destule as putea umple pagini intregi de blog vorbind despre ea…despre emotiile frumoase traite la nunta ei. Mi-au placut de cand ma stiu nuntile si de mica am fost obisnuita sa rezist dansand pana dimineata. Ajungeam de obicei dimineata rupta acasa si a doua zi nu mai eram buna de nimic dar acum, cum poate am fost mult prea implicata si prea mult ne doream cu totii sa iasa totul perfect la nunta ei, m-a apucat ora 7 si nu simteam deloc oboseala, doar picioarele mele ma urau probabil ca le-am tinut atatea ore pe tocuri.

Vedeam la televizor, in reviste, mirese ce aveau multe domnisoare de onoare asa dragute, cu rochii identice si mi se parea asa tare. Am mai avut ocazia sa fiu o data domnisoara la nunta unei colege, dar acum a fost altfel, pe langa ca purtam aceeasi rochie si acelasi buchet ca si celelalte fete, trebuia sa fiu acolo tot timpul cand ea avea nevoie de ceva. Nu pot sa zic ca m-a suprasolicitat :)) a fost o mireasa destul de calma.

Am mai fost la multe nunti frumoase dar a ei parca a fost deosebita, de la decorul superb, muzica ce ne-a incantat pana in zori, delicatesele de pe mese, ei in mijlocul ringului de dans tinandu-se de mana, cuprinsi de atata emotie ce nu aveau cum sa nu ti-o insufle si tie indiferent ca le erai ruda, coleg, prieten, vecin, simpla cunostinta.

Momente ca astea ai vrea sa le traiesti iar si iar, ai vrea sa dureze mai mult decat o zi, ai vrea sa ai puterea sa opresti timpul acolo sa te poti bucura mai mult. Dar din pacate te trezesti ca e iar sambata si e deja o saptamana de cand a trecut acea zi frumoasa si abia atunci realizezi cum a fost totul, pentru ca atunci a fost prea multa agitatie si emotie. Atunci iti dai seama ca ai uitat sa iti pui cordonul pe talie la rochie, ca ai uitat sa iti pui pernutele pe talpile pantofilor, ca ai pus din greseala in geanta rujul gresit cu o alta nuanta decat era machiajul :)). Dar ce conteaza astea cand totul a iesit atat de perfect in rest si cand ea a fost asa superba si atat de fericita. Restul sunt doar detalii…

Cum ai putea sa vorbesti despre nunta celei ce te cunoaste de cand a deschis pentru prima data ochisorii ei mari si negrii, cu care ai dormit in pat de cand avea doar cativa anisori, cea care nu stii cand a crescut si a devenit acum o doamna…Cuvintele nu isi au rostul de data asta. Totul a fost perfect pentru ca e vorba de EA…surioara mea.