Cea mai marcanta experienta

Anul acesta o sa implinesc 30 de ani si sper sa fie un an al maturizarii mele din unele puncte de vedere. Vreau sa fiu mai cumpatata, o sa incerc si imi doresc sa nu mai cheltui atatia bani  aiurea pe unele obiecte vestimentare si accesorii ce chiar nu imi sunt necesare. Vreau sa investesc banii in lucruri mult mai importate si mai mult decat atat imi doresc sa ajut oameni sa zambeasca. Poate am ramas marcata de o intamplare dinainte de Craciun, poate Dumnezeu nu ma lasa sa uit, pentru a putea face ceva…i really don’t know. Ce stiu e ca imi pasa mai mult.

DSC_0210

What's the story?

Intamplator sau poate stau prea mult pe facebook, nu stiu din ce cauza, a ajuns in fata ochilor mei un titlu de articol publicat de Realitatea Aradului: „Un parinte doarme in grajd cu vacile pentru a-si intretine copilul”. Vad multe titluri la fel de triste si trec peste, recunosc, pentru ca ma incarc mult negativ si in unele cazuri chiar nu pot ajuta cu nimic. Am deschis link-ul si am inceput sa citesc cum un barbat, pentru a-si intretine mama si copilasul de nici 4 ani, lucreaza si doarme in acelasi loc, intr-un grajd. Nu au curent, nu au lemne, nu au apa…si afara sunt 0 grade…

DSC_0209

DSC_0208

DSC_0214

Dumnezeu lucreaza prin oameni...

Articolul a fost scris de Iasmina Mot, cea care a fost singura ce nu a putut trece pe langa casuta aproape daramata, in preajma sarbatorilor de iarna, fara sa ii pese. Nu o cunosc pe Iasmina, nu am vazut-o niciodata, o stiu doar de pe facebook, pentru ca aveam nevoie de adresa familiei nevoiase, dar e un om mare. Cati dintre noi nu vedem oameni necajiti, nu vedem case fara ferestre la care se invesc chipuri de oameni cu ochii inlacrimati, cati? Cati facem ceva? Cati incercam macar? Mda…

Cand i-am scris sa ii spun ca vreau sa le fac o vizita acelor oameni si sa incerc sa le duc niste alimente s-a bucurat asa mult de parca faceau parte din familia ei. Nu stiam exact ce sa fac, asa ca un share pe facebook, am mai spus colegilor de lucru, prietenilor si cum oamenii de Craciun vor sa fie mai buni, am avut sprijin cat de cat.

DSC_0198

Ochii inlacrimati ce spun MULTUMESC

E vineri si plecam acasa sa petrecem in familie Craciunul, toti adunati in jurul bradului, ascultand colinde si razand in jurul mesei imbelsugate de sarbatoare. Stiam ca nu va fi usor, stiam ca ne astepta ceva trist, vazusem poze si le stiam in mare parte povestea, dar nu credeam ca va fi de-a dreptul marcant. Ajungem in Zimand Cuz, zic ajungem pentru ca eram cu sotul meu, cautam cu gps-ul strada si error, nu o gaseste. Intrebam localnici, povestim despre ce este vorba, nimeni nu stia nimic. Incercam cateva strazi si nimerim destul de aproape de locul cautat si cu putin noroc primim ajutor si aflam ca suntem la doua case distanta. Parcam in fata casei si…nu stim exact ce urmeaza si ce vrem sa facem. Coboram si ne indreptam spre casa fara gard, fara poarta, unde la intrare ne intampina un mic lighenas, care probabil pentru ei e baia…

Bat la usa si aud o voce: „imediat”. Astept cu inima stransa, nestiind ce reactie urmau sa aiba. Imi deschide o batranica,o bunicuta ce ma priveste fara sa spuna nimic. Ii explic ca anul acesta Mos Craciun ne-a trimis sa le facem o bucurie si ii intind una din multele plase cu alimente si jucarii ce le dusesem. Nu o ia…ne invita inauntru scuzandu-se continuu ca la ea e mai stramt spatiul….Dumnezeule…Ne invita sa luam loc…ma uit in jur si singurul loc unde m-as fi putut aseza era patul unde niste ochisori de baietel de aproape 4 ani imi zambesc timid. Ma asez langa el….batrana ramane in picioare…i-am luat locul…dar ma roaga sa nu ma ridic. Ma intorc la masina dupa restul cadourilor ce i-au umplut camaruta, pentru care nu mai stie cum sa imi multumeasca. Ma uit ca o proasta jur imprejur in casa, sunt bulversata de ce vad, e mult, mult mai rau decat au aratat pozele. Va jur ca ma uitam inspre tavan si ma gandeam ca doar Dumnezeu il mai tine sa nu se darame pe ei…

Imi intorc ochii spre baietelul ce nu mai stia pe ce jucarie sa puna mana si care ma ruga sa ne jucam cu masinutele. Deci, in toata starea mea de rahat, cand l-am vazut atat de bucuros mi-a mai crescut o inima :)). Ne-a fost asa greu sa plecam cand ne ruga sa mai ramanem macar putin sa ne jucam cu el.

DSC_0215

Oameni tristi cu povesti si vieti triste

Am incercat sa aduc un strop de speranta in sufletul bunicutei spunandu-i ca Dumnezeu nu o sa o paraseasca niciodata si ca e o femeie puternica. Atunci, sarmana a indraznit pentru cateva minute sa spuna si ea ce o doare. Mi-a vorbit de mama copilului, in fine dupa mine nu prea are rost sa o numim mama pe cea care isi abandoneaza copilul, apoi mi-a vorbit de ea si de viata ei. Nu i-am spus doar de incurajare ca e puternica, ea chiar e, si-a crescut singura copilul, pe tatal baietelului, dupa ce sotul ei a murit la 27 de ani, in ziua de Craciun, fara sa apuce sa isi vada ingerasul, pe atunci nenanscut.

Dumnezeu ii iubeste pe oameni in egala masura

Tu crezi ca pe tine daca ai o vila cu piscina, o masina ultima generatie, o familie perfecta, sanatate si multe carduri in portmoneu te iubeste Dumnezeu mai mult decat pe cel fara casa, ce traieste de pe azi pe maine cu un corn aruncat de tine, ca era de ieri, cu  haine adunate de la ghena de gunoi de care tu te-ai plictisit? NU! Va iubeste la fel, doar ca de la tine, cel caruia nu iti lipseste nimic, vrea sa dai, sa aduci zambete si celor necajiti. Iar de la tine, cel ce te imbraci  cu hainele mele de anul trecut, din sezonul trecut, vrea credinta ca nu esti sigur, nu vei fi niciodata, va exista tot timpul mangaiere.

Nu-mi da drumul...

Era tarziu, trebuia sa plecam, mai aveam o ora pana la Ineu. Bunicuta ne conduce la masina, ne multumeste a habar n-am cata oara si lacrimi ii cad pe obrajii trecuti de vreme…o iau de mana. Ma tine atat de stras si imi spune ca ii e rusine ca oamenii vin si o ajuta. Rusine?! Tot lor le e rusine… Imi e asa greu sa o las de mana, sa ii las acolo, sa ma intorc la viata mea minunata, da MINUNATA. Stii despartirea aia de iubit sau iubita cand simti ca mori, no despartirea de batranica asta a fost peste.

Invata sa fii om!!!

Ma uitam in jurul casutei darapanate si ma soca multitudinea de vile. Nu tu cel ce citesti acum articolul meu, nici tu cel ce ai citit articolul pe facebook sau pe Realitatea Aradului, tu, cel ce stai pe strada aia, sau chiar si tu cel ce locuiesti in Zimand Cuz si stii povestea lor, dormi bine noaptea? Ai avut un Craciun frumos? Si voi dragi parlamentari si tu primar al Zimandului, ati avut o vacanta frumoasa? Cum au fost friptura si sarmalele din ziua de Craciun? Au mers bine cu vinul la gura semineului? Ati vazut multe filme de Craciun pe plasma din sufragerie? Cum a fost seara de Ajun cand ati desfacut cadourile in jurul bradului? A fost cam frig, nu? Ati setat termostatul pe 24 de grade :).

Asteptam Pastele sa facem din nou fapte bune?

Sa stii ca daca a trecut Craciunul, oamenii aia nu au devenit bogati. Au aceleasi nevoi si azi si maine si pana in ziua cand o sa ne schimbam noi. Sunt doar putin mai fericiti datorita unor oameni minunati, Iasmina si sotul ei, ca au acum curent, un televizor si cateva lemne. Stii ca putinul tau pentru cei nevoiasi e avere? Dai 15 lei pe un pachet de tigari pe saptamana, in cel mai bun caz, ei au paine o saptamana de banii astia. Te imbraci de la Zara, normal din colectia de anul asta, o rochie = 200 lei. Stii ca ai putea sa ajuti niste oameni sa nu moara de frig 2-3 saptamani de banii astia? Stiu ca te bucuri de o bluza noua, de o cafea la Starbucks, de un film la Imax, eu sunt ca tine, dar stii cat poti sa te bucuri cand vezi niste ochi inlacrimati de bucurie ca le-ai cumparat banane, niste amarate de banane, sau ca le-ai luat un bax de apa?!

Eu vreau sa ma schimb. Vrei sa fim oameni?

 

 

Photo creditGherghiceanu Flavius

xoxo_faux_gold_pink_lips_black_classic_round_sticker-ra4a385e8de654089a9dd9134e36c4bc2_v9waf_8byvr_400

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  si sa ma urmaresti pe instagram: adri8806

Anunțuri

Meet my new friend

DSC_0265

Asa incepe povestea anului 2018

Imi doresc sa fie atat de frumoasa, cel putin cat a fost cea din 2017. Vreau sa am atat de multe de povestit incat sa postez mai mult decat v-am obisnuit pana acum. Nu vreau sa ma scuz, dar nu imi place sa postez doar de dragul de a o face si sa fortez ceva doar pentru a da bine la numar. O sa scriu atunci cand simt si cand cred ca am ceva de spus. O sa fac o singura promisiune: blogul se va schimba anul acesta, vei vedea cum si in ce fel daca imi vei ramane alaturi ca in anii trecuti.

Am fost foarte aiurita saptamana ce tocmai s-a terminat, poate ca m-a dat peste cap si faptul ca am inceput lucrul de miercurea si nu aveam idee ce zi a saptamanii este, poate e si vremea de vina, pentru ca cele 14 grade de astazi din Timisoara sigur nu caracterizeaza o zi de ianuarie, poate si cele 1000 de ganduri despre planurile pe anul acesta m-au bulversat total si nu am avut deloc o stare buna pentru blogging. Dupa multe ore de somn si cafea ma simt pregatita pentru noua saptamana si pentru postarile ce le am pregatite pentru tine.

Nu stiu cum ai petrecut tu revelionul, asa ca astept sa imi povestesti in comentarii. Eu iti pot spune doar ca e super tare sa faci revelionul in blugi si mega lejer machiata si coafata. Am petrecut trecerea dintre ani intr-un pub din orasul meu natal si m-am distrat peste asteptari.

Am primit multe cadouri super dragute anul acesta de Craciun si chiar nu credeam ca merit atatea, desi eu sunt foarte cuminte tot timpul :)). Printre acestea am primit cea mai cute si strange jucarie. Multumesc Horatiu! Datorita tie, m-am hotarat sa ii dau un nume si sa ii fac un cont de instagram cu numele Horaxmax (Hora- de la Horatiu si xmas- de la Craciun) unde voi prezenta cele 365 de zile din viata lui de gnom. Asa ca m-ai ajuta cu un follow si m-as bucura sa imi scrii ce parere ai despre ideea mea. Bine, in afara faptului ca sunt putin crazy :)) asta am auzit deja de la sora’mea.

26693170_10155421727506731_1895521391_o

DSC_0258

DSC_0263

DSC_0266

WEARING:

Coat- Jennifer

Sweater-H&M

Scarf-Meli Melo

Trousers-Bershka

Bag-Jadu

Boots-Primark

Photo credit: Gherghiceanu Flavius

xoxo_faux_gold_pink_lips_black_classic_round_sticker-ra4a385e8de654089a9dd9134e36c4bc2_v9waf_8byvr_400

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  si sa ma urmaresti pe instagram: adri8806

2017 – the best year of my life

BeFunky Collage2

Anul 2017 pentru mine face parte din categoria anilor ce as fi vrut sa aiba mai mult de 12 luni si nu pentru ca nu au existat si zile mai proaste anul acesta, ci pentru ca lucrurile frumoase ce mi s-a intamplat au acoperit tot ce a fost urat si rau pe parcursul acestui an. In fiecare an, pe 31 decembrie stau si ma gandesc cat de repede pot trece 12 luni si cate lucruri as mai fi avut de facut. Dar nu trebuie sa traim din regrete, toate la timpul lor. Nu am avut o lista cu planuri pe 2017, mi-am dorit doar sa fiu sanatoasa, sa nu imi ia Cel de Sus pe nimeni drag si sa imi oficializez relatia in fata lui Dumnezeu.

Cea mai mare realizare a acestui an : Am spus DA

Ieri s-au implinit 6 luni de cand am spus DA in fata ofiterului de stare civila si 3 luni de cand port pe deget verigheta sfintita in Sfanta Biserica. Anul 2017 a deschis un capitol nou in cartea vietii mele. Momente si emotii ce nu le traiesti si nu le simti in fiecare an. Ca orice fata, mi-am imaginat din totdeauna cum va fi, am visat la anul acesta, a fost mult mai frumos. Chiar daca in mare parte a fost si stres pentru ca totul sa iasa perfect, acum, privind inapoi, stiu ca a meritat si stiu ca acele momente de tensiune, agitatie, au avut farmecul lor. Odata cu trecerea in anul 2018, ii spune adio domnisoarei Bortos care de acum incolo e doamna Gherghiceanu.

Pe unde m-am plimbat in 2017?

Daca ar fi dupa mine si jobul, programul sotului meu si situatia financiara mi-ar permite, cred ca nu ar fi luna in care sa nu plec undeva, intr-un loc nou. Calatoriile m-au facut sa imi dau seama cat imi schimba viata in bine. Cate lucruri noi pot afla, cat de mult ma apropie de sotul meu timpul petrecut impreuna vizitand locuri noi si cat de relaxant si inspirational poate fi pentru mine pentru a scrie.

ANGLIA: Birmingham

Am fost in Anglia pentru a doua oara anul acesta si imi pare atat de rau ca nu am reusit sa scriu inca despre asta pe blog, dar o sa o fac cu siguranta pentru ca sunt lucruri ce vreau sa le impartasesc cu tine. De data aceasta nu am mai vrut sa vad Londra pentru ca eu sunt mai paranoica de cand cu atatea atentate, asa ca am fost in vizita in Milton Keynes, la cei care mi-au devenit anul acesta parinti spirituali. Nu am stat doar la ei, am fost sa vedem si frumosul si aglomeratul Birmingham. Imi doresc sa ma intorc in Anglia si poate sa vad si altceva cum ar fi orasele Chester, Oxford sau York.

GRECIA: Zakynthos

Grecia, Zakynthos a fost destinatia aleasa pentru luna de miere. Grecia pentru ca e tara de suflet, a mea si a sotului meu, tara care ne-a apropiat si ne-a ajutat sa ne dam seama ca nu putem trai unul fara celalalt. Initial am avut multe idei de luna de miere trecute pe hartie intr-un fel ne gandeam sa vizitam si alte tari dar am vrut sa ne intoarcem acolo unde am invatat sa ne iubim. Grecia e singul loc in care, daca vreodata mi-as dori sa plec din Romania, m-as muta.

ROMANIA: Orsova

Imi place sa vad alte tari, alte culturi, alte obiceiuri, dar vreau sa imi cunosc si tara mea frumoasa. Orsova a fost destinatia aleasa pentru un sejur in doi de ziua mea de nastere anul acesta. Am fost atrasa de frumusetea peisajelor de la Cazanele Dunarii, Capul lui Decebal in pozele ce le vedeam pe internet si pentru ca imi doream o altfel de zi de nastere pentru cei 29 de ani, am gasit potrivit sa merg undeva unde nu am fost anterior. Cu ocazia asta am facut in ultima zi si o scurta plimbare pe la Baile Hercule, unde mi-as dorii sa ma intorc pentru mai mult de cateva ore.

ROMANIA: Sibiu

Daca tot suntem la capitolul Romania, luna acesta am avut parte de a mini grils trip cu sora mea si prietena mea, Oana la Sibiu. Am mai povestit eu intr-un articol pe blog cat de mult imi place orasul acesta si ca as merge de cate ori as avea ocazia. Noi am mers pentru cel mai frumos targ de Craciun din tara noastra, dupa cum spune presa.

UNGARIA: Budapesta

Bucuria anului in materie de calatorii a fost Budapesta. Nu imi puteam imagina ca o sa ma indragostesc in halul asta de o capitala. A ajuns sa fie in top pentru mine, dupa frumoasa Roma. Am ramas atat de placut surprisa de caldura oamenilor, de frumusetile locurilor vizitate, de linistea ce cu siguranta nu caracterizeaza nicio alta capitala, incat mi-a parut rau ca am stat doar un weekend. Din pacate nu am apucat sa vad chiar tot ce aveam pe lista pentru ca timpul trece foarte repede cand esti intr-un oras strain, dar garantat vei mai citi pe blogul meu despre asta.

Regretele anului 2017

Eu nu am regrete…:))…pe bune suna asa urat regrete, am lucruri pe care mi-as fi dorit sa le fac poate. As fi vrut mult sa fiu la concertul Andrei de la Sala Palatului din februarie si pana m-am gandit eu si m-am razgandit nu mai erau bilete. Tocmai de asta, acum am bilet la VIP luat de o luna :)), pentru anul viitor ❤ . Nu e regret, e mai mult parere de rau, ca m-am lasat afectata de vorbe si gesturi facute de oameni pe care ii credeam prieteni, dar cu asta ne confruntam cu totii la un moment dat. Imi pare rau ca in fiecare an, ca nu am timp sa  stau mai mult cu ai mei, sa merg mai mult la Ineu. In fine…gata cu parerile de rau ca nu ajuta la nimic si timpul oricat ne-am dori nu il putem intoarce.

I will always remember 2017 because of:

Pentru prietena mea Mihaela, cu care nu mai tineam legatura si impreuna cu care am impartasit cele mai frumoase momente din vietile noastre anul acesta. Dumnezeu a stiu de ce a vrut sa ne intalnim intamplator pe strada dupa ce in 4 ani nu am mai avut ocazia asta.

Pentru colega mea de banca din liceu care, cu siguranta nu stie ce bucurie mare mi-a facut ca mi-a fost alaturi in ziua nuntii mele.

Pentru atatea concursuri castigate pe facebook si la radio. Si NU, nu o sa joc la LOTO :)).

Planuri pentru 2018?

Eu nu imi fac planuri pe termen lung, nu vreau sa il fac pe Dumnezeu sa rada, lucrurile se intampla atunci cand e momentul lor si cand le meritam. Sunt om si visez la o casa a mea, la un copil, vreau sa vad lumea dar nu imi fac planuri. Ce stiu cu siguranta ca voi face la anu e ca voi merge la Bucuresti la concertul Andrei, voi lua mai in serios viata de blogger si voi petrece mai mult timp cu familia mea. Restul cu siguranta daca o sa imi citesti blogul si in 2018 o sa aflii.

2017 ai fost atat de bun cu mine si mi-ai oferit atatea…2018 nu vreau nimic, vreau sa imi lasi doar oamenii dragi aproape.

My best of 2017:

Film: Fifty Shades Darker

Muzica straina: Ed Sheeran – Perfect

Muzica romaneasca: Carla’s Dreams – Beretta

Carti citite: De vorba cu Emma

 

Nu inchei acest ultim post din anul 2017 fara sa iti multumesc tie, da tie drag cititor, care m-ai ambitionat sa scriu vazand statisticile, care mi-ai trimis atatea mesaje frumoase dar si critice, care ma intelegi ca am momente in care nu pot scrie. Nu promit ca voi scrie mai des, dar sper sa devin mai buna si tu sa nu ratezi niciun articol. Te imbratisez cu drag si 2018 sa iti aduca bucurie in inima!

BeFunky Collage1

Te-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  pentru a citi primul articolele nou postate si sa ma urmaresti pe instagram

Recenzie: Stars Wars – The Last Jedi

Recenzie Stars Wars - The Last Jedi (3)

Am ajuns la postarea in care simt sa ii multumesc Adrianei Stanciu pentru invitatiile oferite in decursul acestui an, la cele mai senzationale si spectaculoase filme in format IMAX. Nu aveam cum sa ratez ultima ei invitatie pe acest an, la filmul The Last Jedi din seria Star Wars, mai ales ca era un film atat de asteptat de toata lumea. Am avut si eu anumite asteptari bineinteles, iar actiunea filmului nu mi-a dat voie sa ma uit nici macar sa vad cat e ora.

Povestea:

„Eroii din Trezirea forţei (Star Wars: The Force Awakens) se alătură legendelor galactice într-o aventură epică, ce descifrează mistere ale Forţei vechi de generaţii și scot la lumină adevăruri șocante din trecut. Rey (Daisy Ridley) își continuă drumul epic, alături de Finn, Poe și Luke Skywalker, în următorul capitol din saga, Star Wars: Ultimii Jedi.”

Ce mi-a placut?

Efectele vizuale sunt spectaculoase si chiar e un film ce merita vazut 3D. Chiar daca nu ma asteptam deloc, filmul are chiar si un gram de umor, foarte bine plasat si nu foarte exagerat.

Nu sunt un fan al seriei Star Wars, asa ca nu o sa fac nicio comparatie, o sa vorbesc strict din punctul de vedere al omului care a fost la The Last Jedi si a trait o aventura despre care nu stia mare lucru, dar care a fost captivanta.

 

Recenzie Stars Wars - The Last Jedi (1)

Filme de genul acestuia, aventura combinata cu fantastic si actiune incep sa imi placa din ce in ce mai mult. E genul de film ce il poti vedea singur, cu familia sau iubitul, seara, dimineata, duminica, martea, cand esti trist sau vesel.

Avand o durata de 2 ore jumatate parerile sunt impartite. Unii zic ca s-a cam lungit actiunea fimului altii(cazul meu) nu au realizat cum au trecut orele. Eu cred ca regizorul Rian Johnson a facut o treaba chiar buna.

Ce mi se pare super tare, o chestie ce am aflat-o de curand, e ca nu doar noi pe Pamant putem vedea acest cel mai asteptat film al anului, ci chiar si astronautii ce sunt plecati in misiune in spatiu vor avea aceasta ocazie. Nu ti se pare wow?

Pana in momentul de fata, filmul a ajuns sa aiba incasari impresionante asa ca…”Forta fie cu tine” si hai sa impartasim impresii dupa ce te intorci de la IMAX.

Recenzie Stars Wars - The Last Jedi (2)

Trailer:
Nota: 9

Tie cum ti s-a parut filmul?

 Cinema City va asteapta la IMAX!

Sursa foto: imdb

Te-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts sa afli ce filme am mai vazut

Ea nu vrea…

6610a8dd26b0e426d5542269911b63de

Ea nu vrea cadouri scumpe, lucrurile materiale inseamna putin acum pentru ea, ea vrea sa o vezi cum zambeste cand vi acasa cu o floare, una mica amarata culeasa in drum spre casa.

Ea nu vrea cuvinte mari, nu mai apreciaza un „te iubesc” cum apreciaza o imbratisare si o privire din aia ce face cat o mie de cuvinte.

Ea nu vrea sa te gandesti la voi cum stati pe o banca in parc impreuna, la 80 de ani, ea vrea sa iti fie frica de ziua de maine, ca ai putea sa o pierzi si sa lupti zilnic pentru dragostea ei.

Ea nu vrea sa ai siguranta ca nu va pleca niciodata, ca te iubeste mai mult decat pamantul ploaia pe timp de seceta, ea vrea sa fii constient ca daca pleaca va fi pentru totdeauna. Femeia ce o data pleaca nu se mai intoarce.

Ea nu vrea sa dormiti spate in spate, ar vrea sa o poti tine atat de strans in brate ca atunci cand inca nu era a ta si nu puteai inchide un ochi noaptea de frica, ca te vei trezi singur.

Ea nu vrea pur si simplu sa vorbiti, ea vrea sa o asculti, sa o intrebi, sa o intelegi.

Ea nu vrea sa fie femeia ta, ea vrea sa fie singura femeie.

Ea nu vrea doar numele tau, te vrea pe tine cu bune si rele.

Ea nu vrea sa fii mereu imbracat la costum si mirosind a Paco Rabanne, ea te vrea si imbracat in pijamalele tale cu motive de Craciun, cu ochisorii tai umflati ce o privesc duminica dimineata.

Ea nu vrea ca o poza sa ii aminteasca mereu de momentul cand ai cerut-o de sotie, ea vrea sa faci asta zilnic chiar daca nu presupune si un inel momentul in sine.

Ea nu vrea ca tu sa te shimbi, ea vrea sa va schimbati impreuna pentru a fi jumatati ale aceluiasi intreg.

Ea nu vrea sa te insele niciodata, tu o impingi sa isi doreasca atentie din alta parte, mesaje de dragoste, sarutari pe o banca in parc, aventuri de o noapte. Toate astea i le poti oferi si tu doar ca tu vorbesti despre toate astea la trecut ca si cand acum nu ar mai fi importante. Pentru ea sunt!

Cum iubirea se imparte la doi asa e si cu fericirea si cu neintelegerile. Si ele se impart LA DOI.

Ea nu vrea sa te prefaci intr-o relatie, ea vrea sa pleci daca ceva e mult mai important, sa recunosti si sa o lasi sa zboare spre ceva ce nu ar rani-o niciodata.

Ea nu vrea sa o iubesti simplu, ea vrea iubire neconditionata, care nu pune intrebari de ce, cum si cand, care pur si simplu e iubire fara prea mult semne de intrebare. E iubirea prezentului in care trecutul prea putin conteaza.

Ea nu vrea sa uite cum ii transpirau palmele cand o luai de mana, cum tremura la tine in brate cand o sarutai  si cum ii batea de tare inima cand stia ca o sa te vada. Ea vrea sa o ajuti sa isi pastreze vie amintirea asta.

Ea nu vrea sa ii spuna altii ca e frumoasa in comentarii pe facebook si instagram, ea vrea sa se vada frumoasa in ochii tai.

Ea nu vrea sa iti lasi familia, vrea sa fie ea familia ta acum.

Iubeste-o pentru ca e femeie, pentru ca e copil, pentru ca poate fi sexy si pentru ca se cuibareste in bratele tale iarna sub patura in pijamalele ei cu ursuleti. Ea nu vrea sa o iubesti pentru ieri, ci pentru azi.

Ea nu vrea sa fii langa ea si totusi sa priveasca pe geam fulgii de zapada ca atunci cand era singura.

Ea nu vrea sa asculte melodii de dragoste doar pentru ca ii amintesc de momente frumoase, ea vrea sa o iei in brate si sa dansati ca prima oara cand erati amandoi stangaci si cu frica sa nu faceti un pas gresit.

Ea nu vrea ca tu sa fii gelos cand isi intoarce capul pe strada, vrea ca tu sa fii mandru ca te-a ales pe tine din atatia barbati de pe Pamant.

Barbatii adevarati cand iubesc, iubesc si cand vad femeia trista le plange sufletul pana o linistesc, ei nu intorc spatele niciodata si nu arunca cuvinte fara rost. Cand ochii reci privesc ochii inlacrimati si par indiferenti in continuare atunci definitia cuvantului iubire e mult diferit de cea din dictionar.

Femeile nu sunt perfecte, nu au fost si nu vor fi niciodata, dar tu le poti face sa simta ca sunt.

Ea nu vrea sa spuna adio dar te iubeste…

Totul are un sens. Tu ai fost sensul ei, incotro sa o ia acum?

 

Sursa foto: Pinterest

Te-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  pentru a citi primul articolele nou postate 

Welcome winter

IMG_3210

Imi place iarna pentru fulgii mari si desi ce acopera crengile copacilor, pentru serile de decembrie din fata semineului, imbracata in patura stand la pieptul sotului meu, pentru colindele ce se aud in intreg apartamentul, pentru bradul impodobit altfel an de an, pentru weekendurile la munte unde mi se zaresc doar ochii printre haine, pentru vinul fiert cu scortisoara si gutui.

Nu imi place iarna pentru ca stau 15 minute sa ma imbrac si abia ma misc cu atatea haine. Anul acesta culorile vi de la UCCA imi fac iarna mai vesela si jachetele din lana sunt atat de calduroase incat nu necesita inca 5 bluze pe dedesubt. Modelele lor sunt unice asa ca ma voi simti speciala sub gluga atat de dragut colorata.

Dupa curatenia de iarna din dulap, am facut destul de mult loc, asa ca iarna asta o sa merg pe culoare chiar daca pana acum negru era rosul meu.

Pentru ca mai e atat de putin pana vine Mosu’ si pentru ca probabil si tu esti dornic de idei de cadouri pentru cei dragi, eu iti recomand sa arunci o privire pe ucca.ro .

 

IMG_3112

IMG_3148

IMG_3178

IMG_3230

Te-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  pentru a citi primul articolele nou postate 

Despartirea cel mai bun lucru ce mi se putea intampla

6702cb4f-5b68-47f2-aefe-f5353b90ff6f

Play it: song

Ne confruntam de mici cu despartiri, unele mai dureroase, altele mai putin, unele mai memorabile, altele de mult uitate. Nu cred sa existe om in viata sa nu fi trecut vreodata printr-o despartire de orice fel. Important e cum trecem peste ele si ce invatam din ele.

Prima despartire cred ca a fost prin liceu. Habar nu aveam eu atunci ce e dragostea, ce inseamna sa iubesti cu adevarat si vedeam totul ca o mare tragedie, o cadere nesfarsita in gol. Privesc zambind momentele astea acum si ma gandesc cata imaturitate avem in adolescenta si cum facem din orice, o chestie gigantica. Atunci e momentul in care credem ca doar noi patim asta si ca vom ramane singuri si necasatoriti doar pentru ca o relatie nu a mers. Ce am invatat eu din prima mea lectie din cartea despartirilor a fost codul ce imi debloca accesul spre maturizare.

Chiar daca noi femeile consideram ca suferim mai mult ca barbatii, trebuie sa va dezamagesc spunandu-va ca in urma unor studii s-a demonstrat ca barbatii sufera mult mai tare decat femeile. Cred ca se intampla asta din cauza ca lor le place sa detina controlul asupra unei situatii si atunci cand se intampla sa fie parasiti (asta in cazul unei relatii) practic le este afectat orgoliul.

Luand in ordine cronologica, o a doua mare despartire a fost cea de scoala. Nu pot spune ca am suferit, dar m-a durut despartirea de colegi, a fost greu sa ma obisnuiesc fara colega de banca pe care o vazusem atatia ani in fiecare dimineata la fiecare clinchet al clopotelului, fara profesorii dragi, care in mare majoritate ma stiau inca din momentul in care am pus prima oara stiloul in mana. Evident ca, intr-un fel ma bucuram ca scap de ascultari, teste, teze, dar ceva stiam ca s-a rupt in acel moment al ultimului clopotel din clasa a XII -a si stiam ca nu se va mai lipi niciodata la loc oricat de dor mi-ar fi de momente, oameni si banca mea. Acum e momentul sa va spun ce am invatat din despartirea asta si o sa va spun din tot sufletul ca am invatat sa nu imi mai doresc sa treaca timpul atat de repede si am incercat si inca incerc sa le spun celor ce inca sunt in scoala sa se bucure, sa traiasca fiecare moment, o sa le fie dor…

Pentru mine, cum cred ca a fost si pentru multi dintre voi, care stati in orase mai mici, sate, comune, o despartire grea a fost cea de parinti si casa parinteasca, momentul in care am plecat la facultate, in cazul meu la Timisoara. Are rost sa va spun cum a fost prima saptamana singura in chirie fara ai mei si sora’mea? Sau cum erau serile de duminica, cand ma intorceam in Timisoara dupa weekend?! Mda….maxima tristete si lacrimi de crocodil :)). Eu sunt si o fire mai sensibila si a fost greu chiar daca vorbeam zilnic la telefon, era altceva. Totul era nou: orasul, casa, colegii. Nu sunt cea mai usor adaptabila persoana, asa ca a fost destul de dificil. Cum m-a ajutat pe mine despartirea asta? M-a facut un om responsabil, sa zicem ca in procente cu 20% mai putin plangacioasa :)), m-a ajutat sa imi cladesc mai departe maturizarea si sa ma intaresc ca om. Privind inapoi, as mai sterge din lacrimi, dar pe cele cauzate de ideea ca eu nu ma pot descurca singura si ca nu o sa reusesc.

Despartirea de primul job a fost trista, in mare parte din cauza colectivului super dragut, de care eram foarte atasata. In rest nu, pentru ca a fost ceva ce eu mi-am dorit, am considerat ca merit ceva mai bun. M-a ajutat sa stiu sa cer mai mult, sa fiu mai organizata, sa am curaj sa plec spre ceva mai potrivit pentru mine.

Despartirea grea peste care nu stiu daca am trecut sau o sa trec pentru ca, desi lacrimi din ochi nu se mai vad pe obrajii mei, sufletul o sa imi planga toata viata, a fost pierderea bunicii mele. A fost cu atat mai grea despartirea de glasul ei bland, de mangaierea mainii ei tremurande, de imbratisarea ei calda, cu cat nu puteam realiza ca nu mai e si nu imi doream sa accept ca viata merge mai departe asa. Hainele negre si parul tuns ajuns scurt, dupa ce imi fusese de mult trecut de umeri au fost formele de protest catre univers ca mi-a luat o fiinta atat de draga inimii mele. Despartirea asta m-a facut constienta de cat suntem de mici in fata lui Dumnezeu si cat de mult trebuie pretuita fiecare clipa alaturi de cei dragi, cat e de important un telefon dat, o ora petrecuta cu cei dragi. Ceea ce tinem in brate azi, maine poate fi doar o haina… E o lectie dura pe care mi-a dat-o viata.

O alta despartire prin care sunt sigura ca treceti si voi azi, maine, in fiecare zi, e cea de oamenii pe care ii credeati prieteni, unii ii aveati trecuti pana si pe facebook la frati si surori. Asta e un subiect foarte abstract, extrem de ciudat pentru mine si pe care il inteleg doar gandindu-ma ca poate, omul acela nu a fost definitia adevarata a prietenului. Au disparut oameni din viata mea cu care imi imparteam sandwich-ul, cu care vorbeam 23 de ore din 24, care imi spuneau ca ne vom plimba copiii in parc impreuna, care isi doreau sa fie domnisoare de onoare la nunta prietenei lor…Stii ce e cel mai trist in asta? Ca nu exista un motiv pentru care… Despartirea aceasta m-a afectat mult la nivel emotional, impiedicandu-ma sa mai am incredere in oameni, sa mai vorbesc de viitor cu alti oameni, intr-un fel sa mai cred ca ce am acum nu va pleca maine, fara sa isi aminteasca macar de ziua mea…

Despartirea de omul iubit la poarta de imbarcare a avionului pentru 6 luni e ceva, sa nu va povestesc… Atunci am trecut prin toate starile posibile. Am devenit un om luptator pentru ceea ce imi doream, mi-am demostrat mie ce inseamna sa iubesti, asteptand.

Pe parcursul intregii vieti ne tot despartim de una alta, ne despartim de oameni, locuri, haine, laptopuri, o pereche de cercei preferata, animale, joburi, seriale preferate. Toate ne-au marcat existenta intr-o oarecare masura. Important e cum suntem noi acum si in ce masura ne-am lasat afectati si cat am luat din invataturile despartirilor.

Despartirea e cel mai bun lucru ce mi se putea intampla pentru ca datorita ei sunt omul de azi. Multumesc pentru invataturile de pana acum si stiu ca tot ceea ce va venii de acum inainte ma va construi mai departe ca om.

V-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  pentru a citi primul articolele nou postate