2017 – the best year of my life

BeFunky Collage2

Anul 2017 pentru mine face parte din categoria anilor ce as fi vrut sa aiba mai mult de 12 luni si nu pentru ca nu au existat si zile mai proaste anul acesta, ci pentru ca lucrurile frumoase ce mi s-a intamplat au acoperit tot ce a fost urat si rau pe parcursul acestui an. In fiecare an, pe 31 decembrie stau si ma gandesc cat de repede pot trece 12 luni si cate lucruri as mai fi avut de facut. Dar nu trebuie sa traim din regrete, toate la timpul lor. Nu am avut o lista cu planuri pe 2017, mi-am dorit doar sa fiu sanatoasa, sa nu imi ia Cel de Sus pe nimeni drag si sa imi oficializez relatia in fata lui Dumnezeu.

Cea mai mare realizare a acestui an : Am spus DA

Ieri s-au implinit 6 luni de cand am spus DA in fata ofiterului de stare civila si 3 luni de cand port pe deget verigheta sfintita in Sfanta Biserica. Anul 2017 a deschis un capitol nou in cartea vietii mele. Momente si emotii ce nu le traiesti si nu le simti in fiecare an. Ca orice fata, mi-am imaginat din totdeauna cum va fi, am visat la anul acesta, a fost mult mai frumos. Chiar daca in mare parte a fost si stres pentru ca totul sa iasa perfect, acum, privind inapoi, stiu ca a meritat si stiu ca acele momente de tensiune, agitatie, au avut farmecul lor. Odata cu trecerea in anul 2018, ii spune adio domnisoarei Bortos care de acum incolo e doamna Gherghiceanu.

Pe unde m-am plimbat in 2017?

Daca ar fi dupa mine si jobul, programul sotului meu si situatia financiara mi-ar permite, cred ca nu ar fi luna in care sa nu plec undeva, intr-un loc nou. Calatoriile m-au facut sa imi dau seama cat imi schimba viata in bine. Cate lucruri noi pot afla, cat de mult ma apropie de sotul meu timpul petrecut impreuna vizitand locuri noi si cat de relaxant si inspirational poate fi pentru mine pentru a scrie.

ANGLIA: Birmingham

Am fost in Anglia pentru a doua oara anul acesta si imi pare atat de rau ca nu am reusit sa scriu inca despre asta pe blog, dar o sa o fac cu siguranta pentru ca sunt lucruri ce vreau sa le impartasesc cu tine. De data aceasta nu am mai vrut sa vad Londra pentru ca eu sunt mai paranoica de cand cu atatea atentate, asa ca am fost in vizita in Milton Keynes, la cei care mi-au devenit anul acesta parinti spirituali. Nu am stat doar la ei, am fost sa vedem si frumosul si aglomeratul Birmingham. Imi doresc sa ma intorc in Anglia si poate sa vad si altceva cum ar fi orasele Chester, Oxford sau York.

GRECIA: Zakynthos

Grecia, Zakynthos a fost destinatia aleasa pentru luna de miere. Grecia pentru ca e tara de suflet, a mea si a sotului meu, tara care ne-a apropiat si ne-a ajutat sa ne dam seama ca nu putem trai unul fara celalalt. Initial am avut multe idei de luna de miere trecute pe hartie intr-un fel ne gandeam sa vizitam si alte tari dar am vrut sa ne intoarcem acolo unde am invatat sa ne iubim. Grecia e singul loc in care, daca vreodata mi-as dori sa plec din Romania, m-as muta.

ROMANIA: Orsova

Imi place sa vad alte tari, alte culturi, alte obiceiuri, dar vreau sa imi cunosc si tara mea frumoasa. Orsova a fost destinatia aleasa pentru un sejur in doi de ziua mea de nastere anul acesta. Am fost atrasa de frumusetea peisajelor de la Cazanele Dunarii, Capul lui Decebal in pozele ce le vedeam pe internet si pentru ca imi doream o altfel de zi de nastere pentru cei 29 de ani, am gasit potrivit sa merg undeva unde nu am fost anterior. Cu ocazia asta am facut in ultima zi si o scurta plimbare pe la Baile Hercule, unde mi-as dorii sa ma intorc pentru mai mult de cateva ore.

ROMANIA: Sibiu

Daca tot suntem la capitolul Romania, luna acesta am avut parte de a mini grils trip cu sora mea si prietena mea, Oana la Sibiu. Am mai povestit eu intr-un articol pe blog cat de mult imi place orasul acesta si ca as merge de cate ori as avea ocazia. Noi am mers pentru cel mai frumos targ de Craciun din tara noastra, dupa cum spune presa.

UNGARIA: Budapesta

Bucuria anului in materie de calatorii a fost Budapesta. Nu imi puteam imagina ca o sa ma indragostesc in halul asta de o capitala. A ajuns sa fie in top pentru mine, dupa frumoasa Roma. Am ramas atat de placut surprisa de caldura oamenilor, de frumusetile locurilor vizitate, de linistea ce cu siguranta nu caracterizeaza nicio alta capitala, incat mi-a parut rau ca am stat doar un weekend. Din pacate nu am apucat sa vad chiar tot ce aveam pe lista pentru ca timpul trece foarte repede cand esti intr-un oras strain, dar garantat vei mai citi pe blogul meu despre asta.

Regretele anului 2017

Eu nu am regrete…:))…pe bune suna asa urat regrete, am lucruri pe care mi-as fi dorit sa le fac poate. As fi vrut mult sa fiu la concertul Andrei de la Sala Palatului din februarie si pana m-am gandit eu si m-am razgandit nu mai erau bilete. Tocmai de asta, acum am bilet la VIP luat de o luna :)), pentru anul viitor ❤ . Nu e regret, e mai mult parere de rau, ca m-am lasat afectata de vorbe si gesturi facute de oameni pe care ii credeam prieteni, dar cu asta ne confruntam cu totii la un moment dat. Imi pare rau ca in fiecare an, ca nu am timp sa  stau mai mult cu ai mei, sa merg mai mult la Ineu. In fine…gata cu parerile de rau ca nu ajuta la nimic si timpul oricat ne-am dori nu il putem intoarce.

I will always remember 2017 because of:

Pentru prietena mea Mihaela, cu care nu mai tineam legatura si impreuna cu care am impartasit cele mai frumoase momente din vietile noastre anul acesta. Dumnezeu a stiu de ce a vrut sa ne intalnim intamplator pe strada dupa ce in 4 ani nu am mai avut ocazia asta.

Pentru colega mea de banca din liceu care, cu siguranta nu stie ce bucurie mare mi-a facut ca mi-a fost alaturi in ziua nuntii mele.

Pentru atatea concursuri castigate pe facebook si la radio. Si NU, nu o sa joc la LOTO :)).

Planuri pentru 2018?

Eu nu imi fac planuri pe termen lung, nu vreau sa il fac pe Dumnezeu sa rada, lucrurile se intampla atunci cand e momentul lor si cand le meritam. Sunt om si visez la o casa a mea, la un copil, vreau sa vad lumea dar nu imi fac planuri. Ce stiu cu siguranta ca voi face la anu e ca voi merge la Bucuresti la concertul Andrei, voi lua mai in serios viata de blogger si voi petrece mai mult timp cu familia mea. Restul cu siguranta daca o sa imi citesti blogul si in 2018 o sa aflii.

2017 ai fost atat de bun cu mine si mi-ai oferit atatea…2018 nu vreau nimic, vreau sa imi lasi doar oamenii dragi aproape.

My best of 2017:

Film: Fifty Shades Darker

Muzica straina: Ed Sheeran – Perfect

Muzica romaneasca: Carla’s Dreams – Beretta

Carti citite: De vorba cu Emma

 

Nu inchei acest ultim post din anul 2017 fara sa iti multumesc tie, da tie drag cititor, care m-ai ambitionat sa scriu vazand statisticile, care mi-ai trimis atatea mesaje frumoase dar si critice, care ma intelegi ca am momente in care nu pot scrie. Nu promit ca voi scrie mai des, dar sper sa devin mai buna si tu sa nu ratezi niciun articol. Te imbratisez cu drag si 2018 sa iti aduca bucurie in inima!

BeFunky Collage1

Te-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts  pentru a citi primul articolele nou postate si sa ma urmaresti pe instagram

Gandurile unei mirese

eyeyy

E ora 06:00, iau telefonul in mana…e inca devreme, Roxi doarme langa mine, inca e timp, ea se trezeste prima. Inchid ochii si in secunda urmatoare e 7. Roxi nu mai e in pat deci clar ma pot trezi si eu. I-as da un mesaj, imi e asa dor de el, e a doua oara in 2 ani cand dormim separat si nu pot zice ca e cel mai fain sentiment, desi imi era dor sa dorm cu Roxi, ca atunci cand eram mici. Nu ii scriu…mai lenevesc putin. Pentru mine e inca devreme si abia la 10 am prima programare la machiaj. E o senzatie asa ciudata, credeam ca o sa mor de emotii, ca nu o sa dorm toata noaptea si totusi sunt bine si chiar imi e si foame, mie care nu mananc dimineata.

Azi nu ma streseaza nimic, nici macar faptul ca am fost amanata la machiaj pana la ora 12. Sunt asa zen de parca as fi sedata, cred ca am fost si intrebata la un moment dat asta :)). Habar nu am ce machiaj vreau, beau cola cu Oana si ne distram pe o canapea la salon desi e foarte tarziu. Gasesc ceva totusi si sper sa imi vina bine, oricum azi o sa fiu cea mai frumoasa si nimic nu o sa ma intristeze azi nici daca o sa imi aplice gene tip evantai :)) (nu a fost asa ). Machiajul e gata, e ora 12:50 si in 10 min am programare la coafor si eu ma aflu in Chisineu Cris :)). No problem am cel mai tare sofero-psiholog din istorie :)). Printr-o himnoza, ca altfel nu imi explic cum am stat asa calma la viteza ce o avea in curbe, am ajuns la timp si la coafor :)). Multumesc Andrei pentru doza de adrenalina de care credeai ca am nevoie, a fost ca un shot de tequila :)). In timpul asta aflu ca Flavius pleaca cu alaiul la nasi la Arad. Nici macar atunci nu ma simt agitata dar…cat as vrea sa il vad…

Sunt la coafor, Andreea e o draguta si eu foarte stresata sa iasa exact cum vreau fara sa para ca am sarmale in cap. Si rezultatul e wow…e exact ce imi doream si e gata in 15 minute. Nici ca se putea mai bine. Plec ca o diva spre casa, pe jos, cu voalul de 2 m pe cap :)). Nu stiu exact de ce am vrut un voal atat de lung si de ce nu m-am gandit cum o sa imi amorteasca mana atatea ore chinuindu-ma sa il tin sa nu se sifoneze.

Am ajuns acasa unde totul e relax, no music, no fun :)). Deci ma pun sa destind atmosfera si stau :)), adica chiar stau nu fac nimic…astept, e inca devreme sa ma imbrac. Insist sa le stresez pe domnisoarele mele de onoare cu mesaje daca totul merge bine, daca ele sunt ok si intreb iar de mire :)). Si atunci primesc o poza pe telefon…e cred ca momentul in care am realizat ca ma marit, e nunta mea, EU SUNT MIREASA. Poza aia ce mi-a trimis-o Laura cu ei in masina si cu Flavius tinand in mana buchetul meu m-a facut sa tremur, sa incep sa ma agit fara motiv, sa nu imi mai gasesc locul prin casa, sa ma mut de pe un scaun pe altul, sa merg la baie din ce in ce mai des :)). Am noroc cu colega mea de banca din liceu, care mi-a facut cea mai frumoasa surpriza si desi nu putea veni la nunta a venit acasa la mine sa ma vada mireasa. Povestim mult, radem mult si imi e distrasa din noua atentia de la ziua ce imi va schimba viata pentru totdeauna.

Incepe sa vina lume. Mmmmmm….verisori, rude…mda…clar trebuie sa ma retrag in camera mea, nu cred ca vrea  cineva sa vada o miresa cu voal dar in blugi si papuci de casa :)). E momentul sa imbrac rochia de mireasa. Acum da, acum simt ca e ea, ca e rochia mea si ca e perfecta asa cum visam chiar daca nu am realizat asta cand am cumparat-o. Stau urcata pe un mini fotoliu, naiba stie cum se cheama :)) si dragele mele mama, sora, colega mea de banca draga si cele doua prietene dragi sufletului meu ma ajuta sa ma imbrac. Mda….ce multa lume:)) dar rochia e imensa si greu de aranjat si eu stau ca planta asteptand sa ma aranjeze ele :)). E un moment in care toata lumea e agitata si fermoarul nu merge, nici macar atunci nu ma panichez, incerc doar sa respir mai putin :)) si atunci ta dammmmmm reusesc sa ma incheie. In primele secunde am impresia ca ma sufoc dar apoi totul e ok. E momentul sa ma privesc in oglinda…aici e momentul in care lacrimez si se strica putin machiajul :)) dar no problem, ma retuseaza sora mea si totul e perfect ca inainte. Cum e sa ma privesc in oglinda si sa ma vad mireasa? E prea mult de explicat in cuvinte, ai fost sau o sa fii in locul meu si o sa intelegi atunci de ce spun asta. Aici incep sa devin agitata si vreau sa ma plimb prin casa si incep sa dansez cu gandul la dansul ce va emotiona invitatii putin mai tarziu la sala.

As vrea sa il sun, sa ii spun ca abia astept sa il vad, sa il intreb daca are emotii, sa ii spun ca eu am si ca abia astept sa ma ia in brate, dar nu pot nici macar sa pun mana pe telefon pentru ca ma pozeaza lumea si fotografii din toate partile. Se aude ceva….claxoane…o doamne…au ajuns. De ce imi bate inima atat de tare?!!! Am nevoie de apa, multa apa si parca totusi ar trebui sa nu mai beau atata ca e mai greu apoi cu rochia la baie. Vreau sa ma apropii de geam sa il vad macar putin, macar ochii lui frumosi, orice sa vad, macar freza lui noua, ceva…nu ma lasa fetele deloc. Ele sunt extaziate in geam si eu nu pot sa vad nimic, asta ma agita si mai tare si momentul mi se pare ca se prelungeste asa mult pana voi iesii din camera mea sa il vad.

E momentul sa ies din camera. Hai inca un pas si o sa il vezi…Il vad…”esti asa frumos”…atat am putut sa zic si emotiile m-au lasat doar sa ii zambesc si sa il privesc in ochi continuu dorindu-mi sa nu plangem niciunu. E vizibil emotionat, mana lui tremura in a mea si se uita la mine cum doar un om ce iubeste o poate face.

Ajungem la biserica. El intra primul, impreuna cu toti invitatii. Eu vin la bratul celui mai important barbat din viata mea, tata. E ceva ce cred ca isi doreste orice fata si orice parinte. E emotia unui moment ce, desi e atat de scurt, dureaza o viata intreaga. Tata e mai emotionat ca mine. Intram in biserica si el e la altar…el…barbatul care mi-a dat add pe facebook la misto, care a venit sa ma cunoasca din Anglia, cu care am avut cea mai frumoasa vacanta de vara acum 2 ani, care a plans ca un copil cand a trebuit sa se intoarca in Anglia, care s-a intors pentru mine de tot in Romania desi visul lui era sa traiasca in strainatate, cel care m-a cerut in casatorie in cel mai emotionant mod posibil la Roma, cel care ma iubeste atat de mult incat nu imi imaginam ca ar putea-o face un barbat.

E momentul in care juram in fata lui Dumnezeu ca o sa ne iubim toata viata. E ziua pe care o visam amandoi de atata vreme, unii putin altfel…pe o plaja pustie doar noi doi, marea si Dumnezeu. A fost asa frumos, chiar daca stiam cum e slujba de la alte nunti, dar a ta e oricum speciala si traiesti fiecare cuvant ce il rosteste preotul.

Am ajuns la sala. Acum ma relaxez sau na, nu chiar pentru ca il vad pe Flavius foarte agitat pentru ca peste doua ore urmeaza dansul mirilor. Incerc sa mananc dar dragele mele cititoare viitoare mirese, aperitivul nu e si pentru voi. E momentul in care mai bine stati in picioare nu dati ture ca si mine usa-masa :))) pentru ca mai mult de o felie de salam nu am apucat :)). Mai e putin si urmeaza mult asteptatul dans. O sa fie perfect sunt sigura desi Flavi are emotii mari si exista riscul sa mi le transmita. Reusim sa repetam undeva pe un hol si surpriza: cu rochia sunt mult mai grea si ratam o ridicare importanta, dar sa speram ca va fi bine. Incepe melodia, un colaj de fapt cu doua melodii ale lui Ed Sheeran : Perfect si Photograph. Ma simt ca la emisiunea Dansez pentru tine si imi imaginez ca suntem doar noi doi la ultima repetitie si il vad doar pe el, ii zambesc si incerc sa ii transmit din starea mea pentru ca totul sa iasa bine. Nu iese bine…iese perfect si tot ce nu era ok la repetitii acum a fost genial. Se pare ca sub presiune Flavius e un adevarat dansator. Nu e cazul sa imi laud eu dansul, pentru ca as fi subiectiva, dar lacrimile celor ce ne priveau spun asta cu siguranta. Am vrut sa fie special, sa fie o expunere prin dans a ceea ce noi simtim unul pentru altul si sunt cea mai fericita ca am putut transmite asta.

E ora 05:45…suntem in camera de hotel…ma ia in brate si imi spune „parca te iubesc si mai mult acum”…oare a fost cea mai fericita zi din viata mea?

 

 

V-am pupat!  A.

PS: nu uita sa dai LIKE paginii mele de facebook dancing with my thoughts daca vrei sa aflii cand voi posta ceva nou pe blog